zgărdiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui
zgardă. –
Zgardă +
suf. -iță.zgărdiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgărdíță s. f., g.-d. art.
zgărdíței; pl.
zgărdíțezgărdiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui
zgardă.zgărdiță (Dicționaru limbii românești, 1939)zgărdíță f., pl.
e. Zgardă mică. Colier (Sadov. VR. 1926, 1, 67).
zgărdiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGĂRDÍȚĂ, zgărdițe, s. f. Diminutiv al lui
zgardă. —
Zgardă +
suf. -
iță.