zgăibuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZGĂIBULÍȚĂ,zgăibulițe, s. f. Diminutiv al lui zgaibă. – Zgaibă + suf. -uliță.
zgăibuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zgăibulíță (pop.) s. f., g.-d. art. zgăibulíței; pl. zgăibulíțe
zgăibuliță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZGĂIBULÍȚĂ,zgăibulițe, s. f. Diminutiv al lui zgaibă.
zgăibuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZGĂIBULÍȚĂ,zgăibulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zgaibă. — Zgaibă + suf. -uliță.