zgăibat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (
Reg.) Cu zgârieturi; cu cicatrice. –
Zgaibă +
suf. -at.zgăibat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgăibát (rar) adj. m., pl.
zgăibáți; f.
zgăibátă, pl.
zgăibátezgăibat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. – Din
zgaibă +
suf. -at.zgăibat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGĂIBÁT, -Ă, zgăibați, -te, adj. (Rar) Cu zgârieturi; cu cicatrice. —
Zgaibă +
suf. -at.