zgâlțâi - explicat in DEX

zgâlțâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.

zgâlțâi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. ~ (din zgâlț(a))

zgâlțâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zg'âlțâi, 3 zg'âlțâie imperf. 3 sg. zgâlțâiá conj. prez. 3 să zg'âlțâie

zgâlțâi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.

zgâlțâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. — Formație onomatopeică.