zglăvoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și
m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (
Cottus gobio).
2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă).
3. S. m. (
Bot.) Albăstrea. [
Var.:
glăvoácă s. f.] – Din
bg. glavoč.