zgârietor - explicat in DEX

zgârietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ător.

zgârietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre

zgârietor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar) 1. (Despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. 2. (Substantivat; în expr.) Zgârietor de hârtie = scriitor mediocru. – Din zgâria + suf. -(ă)tor.

zgârietor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGÂRIETÓR, -OÁRE, zgârietori, -oare, adj. (Rar; despre sunete, glas etc.) Strident, supărător. [Pr.: -ri-e-] — Zgâria + suf. -ător.