zevzec - explicat in DEX

zevzec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

zevzec (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zevzéc (-ci), s. m. – Nătărău, găgăuță, neghiob. – Mr. zefche. Tc. zevzek (Șeineanu, 389; Ronzevalle 98), cf. ngr. ζεῦϰι, alb. zefk, bg. zevzek.

zevzec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce

zevzec (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob. – Tc. zevzek.

zevzec (Dicționaru limbii românești, 1939)
zevzéc, -eácă adj. pl. ecĭ, ece (turc. zevzek). Zăpăcit, apucat.

zevzec (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zevzec a. și m. neghiob. [Turc. ZEVZEK].

zevzec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuță, neghiob; smintit. — Din tc. zevzek.