zețaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din
fr. setzage.