zețaj - explicat in DEX

zețaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Din fr. setzage.

zețaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZEȚAJ s. n. metodă de separare sau concentrare a minereurilor ori cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă. (< fr. setzage)

zețaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zețáj s. n., pl. zețáje

zețaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de sortare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. – Fr. setzage (< germ.).

zețaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEȚÁJ, zețaje, s. n. Metodă de separare sau de concentrare a minereurilor sau a cărbunilor sfărâmați cu ajutorul unui curent de apă, pentru a obține depunerea componenților în ordinea greutății lor specifice. — Din fr. setzage.