zemui - explicat in DEX

zemui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. – Zeamă + suf. -ui.

zemui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zemuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéște, imperf. 3 sg. zemuiá conj. prez. 3 să zemuiáscă

zemui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti. ♦ Refl. A se zemoși. – Din zeamă.

zemui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEMUÍ, pers. 3 zemuiește, vb. IV. Intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafață, să se scurgă lichidul din interior. ♦ Refl. A se zemoși. — Zeamă + suf. -ui.