zebereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (
înv.) Sechestrare, sechestru. –
Zeberi +
suf. -eală.zebereală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art.
zeberélii; pl.
zeberélizebereală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (
Înv.) Sechestrare, sechestru. – Din
zeberi +
suf. -eală.zebereală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEBEREÁLĂ, zebereli, s. f. (
înv.) Sechestrare, sechestru. —
Zeberi +
suf. -
eală.