zeberi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. –
Et. nec.zeberi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zeberésc, imperf. 3 sg.
zebereá; conj. prez. 3
să zebereáscăzeberi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A sechestra, a confisca.
zeberi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV.
Tranz. (
înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. —
Et. nec.