zdrăngănitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZDRĂNGĂNITÚRĂ,zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Zdrăngăni + suf. -tură.
zdrăngănitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zdrăngănitúră s. f., g.-d. art. zdrăngănitúrii; pl. zdrăngănitúri
zdrăngănitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZDRĂNGĂNITÚRĂ,zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. – Din zdrăngăni + suf. -(i)tură.
zdrăngănitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZDRĂNGĂNITÚRĂ,zdrăngănituri, s. f. Zdrăngănit. — Zdrăngăni + suf. -tură.