zdrahon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (
Pop. și
fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [
Var.:
zdragón s. m.] –
Et. nec.zdrahon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZDRAHÓN, zdrahóni, s. m. (
Mold.) ~ (din
dragon, cu pronunție
ucr.)
zdrahonZDRAHÓN s. m. v.
dragon2 [în DN].
zdrahon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrahón (pop., fam.) s. m., pl.
zdrahónizdrahon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRAHÓN s. m. v. dragon.zdrahon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zdrahon, zdrahoni s. m. (pop.) om zdravăn, bine legat, voinic
zdrahon (Dicționaru limbii românești, 1939)zdrahón m. (din
dragon 1 cu pron. rut.; rus.
dragún).
Est. Zaplan, vlăjgan, om înalt și zdravăn. – Fem.
zdrahoancă, pl.
e. V.
vivandieră.zdrahon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRAHÓN, zdrahoni, s. m. (
Pop. și
fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. [
Var.:
zdragón s. m.] —
Et. nec.