zdranc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRANC interj. v. zdrang.zdranc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc. [
Var.:
zdrang, zdránca interj.] – Onomatopee.
zdranc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRANC interj. v. zdrang.