zdrumicătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZDRUMICĂTÚRĂ,zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.
zdrumicătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri
zdrumicătură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZDRUMICĂTÚRĂ,zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Din zdrumica + suf. -(ă)tură.
zdrumicătură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZDRUMICĂTÚRĂ,zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. — Zdrumica + suf. -ătură.