zdrumicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. –
V. zdrumica.zdrumicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrumicáre (pop.) s. f., g.-d. art.
zdrumicắrii; pl.
zdrumicắrizdrumicare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRUMICÁRE s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire.
zdrumicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRUMICÁRE, zdrumicări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a zdrumica și rezultatul ei; sfărâmare, zdrobire; nimicire. —
V. zdrumica.