zdrumica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I.
Tranz. (
Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦
Fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între
dumica și
zdrobi.zdrumica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrumicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3
zdrúmicăzdrumica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I.
Tranz. (
Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din
dumica (după
zdrobi).
zdrumica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I.
Tranz. (
Pop.) A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦
Fig. A nimici, a distruge. — Contaminare între
dumica și
zdrobi.