zdrobitură - explicat in DEX

zdrobitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură^[1]; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

zdrobitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură^[1]; rană. – Din zdrobi + suf. -(i)tură.

zdrobitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
zdrobitúră f., pl. ĭ. Lucru zdrobit. Zdrobire.

zdrobitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. — Zdrobi + suf. -tură.