zdrobitor - explicat in DEX

zdrobitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. – Zdrobi + suf. -tor.

zdrobitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre

zdrobitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zdrobitór² (reg.) s. n., pl. zdrobitoáre

zdrobitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZDROBITÓR², -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; covârșitor. Argument zdrobitor. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.

zdrobitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZDROBITÓR¹, zdrobitoare, s. n. Meliță. – Din zdrobi + suf. -(i)tor.

zdrobitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
zdrobitór, -oáre adj. Care zdrobește, covîrșește, înfrînge, nimicește: superioritate, dovezĭ zdrobitoare.

zdrobitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZDROBITÓR, -OÁRE, zdrobitori, -oare, adj., s. f., s. n. I. Adj. 1. Care zdrobește. ♦ Fig. Copleșitor, istovitor. 2. Fig. Care înlătură orice îndoială; hotărâtor. Argument zdrobitor. II. 1. S. f. Mașină folosită pentru mărunțirea sau separarea prin strivire, rupere, smulgere etc. a unor materiale textile, a unor fructe, legume, semințe etc. 2. S. n. Spec. (Reg.) Meliță. — Zdrobi + suf. -tor.