zdrobire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de
a (
se)
zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦
Fig. Mâhnire, supărare cumplită. –
V. zdrobi.zdrobire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrobíre s. f., g.-d. art.
zdrobírii; pl.
zdrobírizdrobire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDROBÍRE s. f. Acțiunea de
a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦
Fig. Mâhnire, supărare cumplită.
zdrobire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDROBÍRE, zdrobiri, s. f. Acțiunea de
a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărâmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦
Fig. Mâhnire, supărare cumplită. —
V. zdrobi.