zdrobi - explicat in DEX

zdrobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti.

zdrobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zdrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrobíse, imperf. 3 sg. zdrobeá; conj. prez. 3 să zdrobeáscă

zdrobi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. 2. Refl. Fig. (Reg., despre oameni) A se frământa, a se agita. – Slav (v. sl. sŭdrobiti).

zdrobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâmă. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. — Din sl. sŭdrobiti.