zbierătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZBIERĂTÚRĂ,zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.
zbierătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
zbierătură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZBIERĂTÚRĂ,zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Din zbiera + suf. -(ă)tură.
zbierătură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZBIERĂTÚRĂ,zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. — Zbiera + suf. -ătură.