zbiciui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. – Pref. s- + biciui.
zbiciui(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZBICIUÍ vb. IV. v. biciui.
zbiciui(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZBICIUÍ vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. — Pref. s- + biciui.