zbiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBIERÁ, zbier, vb. I.
Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete.
2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil
lat. *
exbelare.zbiera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBIERÁ, zbier, vb. I. ~ (
lat. vĕrrāre <
vĕrres (
verraco);
cf. sp. berr(e)ar, port. berrar; mai puțin prob. din
lat. *bēlāre întrucât rezultatul
ē >
ie nu pare posibil)
zbiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3
zbiáră; conj. prez. 3
să zbiérezbiera (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBIERÁ, zbier, vb. I.
Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete.
2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Lat
*exbelare (=
belare).
zbiera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBIERÁ, zbier, vb. I.
Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete.
2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. — Probabil
lat. *
exbelare.