zbate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÁTE, zbat, vb. III.
Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊
Expr. A se
zbate ca peștele pe uscat (sau
ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care se silește din toate puterile să scape dintr-un mare impas.
A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦
Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop.
2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji.
3. (
Reg.) A se târgui, a se tocmi. ♦
Tranz. (
Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguială. –
Lat. pop. exbattere (=
battuere).
zbate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg.
se zbáte, 1 pl.
ne zbátem; conj. prez. 3
să se zbátă; ger.
zbăt'ându-se; part.
zbătútzbate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBÁTE, zbat, vb. III.
Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊
Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau
ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care se silește din toate puterile să scape dintr-un mare impas.
A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva.
2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji.
3. A se târgui, a se tocmi. ♦
Tranz. (
Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguială. –
Lat. exbattere (=
battuere).
zbate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBÁTE, zbat, vb. III.
Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊
Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau
ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas.
A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦
Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop.
2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji.
3. (
Reg.) A se târgui, a se tocmi.
4. Tranz. (
înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. —
Lat. pop. exbattere (=
battuere).