zare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZÁRE, zări, s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului; orizont. ◊
Loc. adv. În zare sau (rar)
În zări = la orizont;
p. ext. departe.
Din zări = din depărtări. ♦ (La
pl.) Văzduh.
2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase; rază. ♦
Expr. A se uita (sau
a privi)
în zare la ceva = a privi un obiect (transparent) așezându-l în dreptul unei surse de lumină pentru a-l vedea mai bine.
(O) zare de... = o cantitate mică de...**
Zori de ziuă, zorii zilei, 3. Culme, creastă, coamă, vârf. – Din
sl. zarja.