zarif - explicat in DEX

zarif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarïf.

zarif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zaríf (-fă), adj. – Delicat, desăvîrșit. Tc. (arab.) zarif (Șeineanu, II, 387). – Der. zariflîc, s. n. (gingășie), din tc. zariflik.

zarif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe

zarif (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Tc. zarif.

zarif (Dicționaru limbii românești, 1939)
zaríf adj. (turc. ar. zaríf, id.). Vechĭ. Nostim, elegant, cochet. V. muchelef.

zarif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zarif a. Mold. nostim, elegant: un banc de cele mai zările NEGR. [Turc. zarif].

zarif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (înv.) Frumos, strașnic. — Din tc. zarῑf.