zarba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZARBÁ s. f. (
Var.) Zarpa. (
cf. zarpa)
zarba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zarbá (-ále), s. f. – Brocart de aur. –
Var. zarpa. Tc. (
per.)
zerbaf (Șeineanu, II, 387; Tiktin).
Sec. XVI,
înv.zarba (Dicționaru limbii românești, 1939)zarbá, V.
zarpa.