zaratit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. – Din
fr. zaratite.zaratit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZARATÍT, zaratíturi, s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. –
Fr. zaratite.zaratit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaratít s. n.
zaratit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZARATÍT s. n. Carbonat bazic de nichel natural, de culoare verde. — Din
fr. zaratite.