zarafiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZARAFÍȚĂ,zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Zaraf + suf. -iță.
zarafiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zarafíță (pop.) s. f., g.-d. art. zarafíței; pl. zarafíțe
zarafiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZARAFÍȚĂ,zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. – Din zaraf + suf. -iță.
zarafiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZARAFÍȚĂ,zarafițe, s. f. (Pop.) Soția zarafului. — Zaraf + suf. -iță.