zarafir - explicat in DEX

zarafir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

zarafir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Tc. zer „aur” + fir.

zarafir (Dicționaru limbii românești, 1939)
zarafír n., pl. urĭ (turc. pers. zer, aur și -afir, ca´n baĭbafir. V. zarmacup, zarnacadea). Vechĭ. Baĭbafir, fir de aur (de brodat). Stofă brodată cu aur (pl. și -e).

zarafir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zarafir n. fir de aur: la cuvinte apropiată și’n zarafir îmbrăcată POP. [Turc. ZER, aur (cf. bașfir)].

zarafir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. — Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.