zaporojean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană, cu caracter militar (din perioada
sec. XVI-XVIII). –
Zaporojie (
n. pr.) +
suf. -
ean.zaporojean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaporojéan s. m., pl.
zaporojénizaporojean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Denumire a cazacilor stabiliți în aval de pragurile Niprului în
sec. XVI-XVIII. —
Zaporojie (
n. pr.) +
suf. -
ean.