zăpor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPÓR, zăpoare, s. n. (
Pop.)
1. Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un punct al unui râu, îndeosebi la coturi sau pe secțiuni de curgere mai înguste, datorită căreia se produc creșteri de nivel și inundații;
p. ext. revărsare, inundație.
2. Baraj făcut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. ◊
Expr. A pune zăpor = (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. – Din
bg. zapor.