zaporojan (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZAPOROJÁN,
zaporojéni, s.m. (Var.) Zaporojean.
zaporojan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAPOROJÁN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană cu caracter militar (dintre secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). – Din
Zaporojie (nume propriu) +
suf. -an.zaporojan (Dicționaru limbii românești, 1939)zaporoján și
japoroján m. pl.
enĭ (d. rus.
Zaporóžec, d.
zaporóžĭe, regiune de dincolo de cataracte, d.
za, dincolo, și
poróg, prag, cataractă. V.
prag). Cazac de dincolo de cataractele Nipruluĭ.
Mold. Fig. Zaplan. zdrahon, vlăjgan, om înalt și robust. V.
tătar, țuțuĭan.