zapiscă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (Rusism
înv.) Adeverință, certificat. – Din
rus. zapiska.zapiscă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)ZAPÍSCĂ s.f., g.-d. art.
zapíștei; pl.
zapíștezapiscă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zapíscă (înv., reg.) s. f., g.-d. art.
zapíștii; pl.
zapíștizapiscă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAPÍSCĂ, zapiște, s. f. (Rusism
înv.) Adeverință, certificat. – Rus
zapiska.zapiscă (Dicționaru limbii românești, 1939)zápiscă f., pl.
ște și
ștĭ (rus.
zápiska. V.
peripiscă).
Vechĭ. Certificat de moarte.
zapiscă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAPÍSCĂ, zapiști, s. f. (
înv.) Adeverință, certificat. — Din
rus. zapiska.