zapcilâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (
Înv.)
1. Zapcierie.
2. Zapcială. –
Zapciu +
suf. lâc.zapcilâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (
Înv.)
1. Zapcierie.
2. Zapcială. – Din
zapciu +
suf. -lâc.zapcilâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zapcilâc n.
1. funcțiunea de zapciu:
un zapcilâc, o vătășie de plaiu GHICA;
2. execuțiune administrativă:
cine v´a scăpat de zapcilâc, de bir, de havalele ? (GANE). [Derivat din
zapciu].
zapcilâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAPCILẤC, zapcilâcuri, s. n. (
înv.)
1. Zapcierie.
2. Zapcială. —
Zapciu +
suf. -
lâc.