zăpadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare.
2. (
Chim.; în sintagma)
Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. –
Cf. sl. zapadati „a cădea”.