zăpadă - explicat in DEX

zăpadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

zăpadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zăpádă (-pézi), s. f. – Nea, omăt. Sl. zapadŭ „cădere” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 211; Conev 38), cu sensul propriu din rom. (Philippide, II, 80), cf. bg. zapad „Apus”. – Der,. înzăpezi (var. înv. zăpăzi), vb. (a se acoperi cu zăpadă; a bloca cu zăpadă un drum); zăpădos, adj. (cu zăpadă).

zăpadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi

zăpadă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zăpadă s. f. sg. (tox.) cocaină.

zăpadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, compuși din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omăt, nea. – Slav (comp. v. sl. zapadati „a cădea”).

zăpadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăpádă f., pl. ezĭ (vsl. zapadŭ, cădere, d. padati, pasti, a cădea; rus. západ, occident, zapadátĭ, zapástĭ, a cădea pe, a apune, a se pune la pîndă. V. năpădesc). Vest. Fulgĭ albĭ compușĭ din cristale de gheață care cad ĭarna din norĭ, așa cum vara cade ploaĭa. Alb ca zăpada, foarte alb. – În est omăt. Vechĭ neaŭă. V. troĭan.

zăpadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăpadă f. apă înghețată ce cade din nori ca niște fulgi albi și ușori. [Slav. ZAPADŬ, cădere (lit. ce cade din cer)].

zăpadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂPÁDĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. — Cf. sl. zapadati „a cădea”.