zăpăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci.
2. (
Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦
Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. –
Et. nec.