zăpăceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de
a (
se)
zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine.
2. (
Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. –
Zăpăci +
suf. -eală.