zăpăceală - explicat in DEX

zăpăceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală.

zăpăceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli

zăpăceală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, larmă, balamuc.

zăpăceală (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăpăceálă f., pl. elĭ. Dezordine, confuziune: mare zăpăceală´n capu luĭ, în casa asta !

zăpăceală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăpăceală f. confuziune.

zăpăceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. — Zăpăci + suf. -eală.