zacuscă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZACÚSCĂ, zacuște, s. f. Gustare, aperitiv:
spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc., prăjite în ulei, ori din pește cu garnitură de legume. – Din
rus. zakuska.zacuscă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zacúscă s. f. – Gustare în stil rusesc, asemănătoare unui picnic.
Rus. zakuska (Tiktin).
zacuscă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zacúscă s. f., g.-d. art.
zacúștei; (sorturi) pl.
zacústezacuscă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZACÚSCĂ s. f. Gustare, aperitiv; preparat culinar care se servește ca aperitiv. – Rus
zakuska.zacuscă (Dicționaru limbii românești, 1939)zacúscă f., pl.
ște (rus.
za-kúska, d.
za-kusitĭ, a gusta. V.
is-cusit). Gustare (prînz scurt), maĭ ales dimineața.
Fig. Iron. Bătaĭe:
a trage cuĭva o zacuscă.zacuscă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zacuscă f. Mold. gustare:
ai păpat zacuscă astăzi? AL. [Rus. ZAKUSKA (din ZAKUSITI, a gusta)].
zacuscă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZACÚSCĂ, (
2)
zacuște, s. f. 1. Gustare, aperitiv;
spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoșari, ceapă etc. ori din pește cu garnitură de legume.
2. (La
pl.) Sorturi de zacusca (1). — Din
rus. zakuska.