zacon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZACÓN, zacoáne, s. n. 1. (
Mold.) Ordin.
2. (Banat) Obicei, datină. (din
sb. zakon)
zacon (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)zacón,
zacoáne, s.n. (înv.)
1. lege, regulă, normă.
2. tagmă, ordin religios.
zacon (Dicționaru limbii românești, 1939)zacón n., pl.
oane (vsl. bg. rus. pol.
zacon).
Let. Lege, regulă, datină. Ordin, tagmă religioasă.