xenomorfie - explicat in DEX

xenomorfie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
XENOMORFÍE s. f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decât cea obișnuită. – Din fr. xénomorphie.

xenomorfie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
XENOMORFÍE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare, formate mai de timpuriu; xenomorfism. (din fr. xénomorphie)

xenomorfie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
XENOMORFÍE s.f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei; pl. xenomorfíi

xenomorfie (Dicționar de neologisme, 1986)
XENOMORFÍE s.f. (Min.) Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare formate mai de timpuriu; xenomorfism. [Gen. -iei. / < fr. xénomorphie, cf. gr. xenos – străin, morphe – formă].

xenomorfie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei

xenomorfie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
XENOMORFÍE s. f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă decât cea obișnuită. — Din fr. xénomorphie.