xenon - explicat in DEX

xenon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
XENÓN s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon.

xenon (Dicționar de neologisme, 1986)
XENÓN s.n. Gaz incolor și inodor din grupul gazelor nobile. [< fr. xénon].

xenon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
XENÓN s. n. gaz incolor și inodor din grupa gazelor inerte, în cantități foarte mici în aerul atmosferic. (< fr. xénon)

xenon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
xenón s. n.; simb. Xe

xenon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
XÉNON s. m. Element din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. – Fr. xénon.

xenon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
XENÓN (‹ fr.) s. n. Element chimic (Xe; nr. at. 54, m. at. 131,30) din grupa gazelor nobile. Gaz incolor și inodor. Se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. Considerat inert, în ultimul timp s-a descoperit reacția sa cu fluorul. Se lichefiază la -107,1ºC și se solidifică la -111,5ºC. Folosit în ind. nucleară, la umplerea lămpilor electrice, datorită conductibilității sale termice. A fost descoperit de Sir William Ramsey și M.W. Travers în 1898.

xenon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
XENÓN s. n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă în cantități foarte mici. — Din fr. xénon, germ. Xenon.