xenomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. – Din
fr. xénomanie.xenomanie (Dicționar de neologisme, 1986)XENOMANÍE s.f. Înclinație exagerată pentru tot ce este străin. [Gen.
-iei. / < fr.
xénomanie, cf. gr.
xenos – străin,
mania – nebunie].
xenomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)XENOMANÍE s. f. xenofilie. (< fr.
xénomanie)
xenomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xenomaníe s. f., art.
xenomanía, g.-d. art.
xenomaníei; pl.
xenomaníi, art.
xenomaníilexenomanie (Dicționaru limbii românești, 1939)*xenomaníe f. (vgr.
xenomania, d.
xénos, străin, și
mania, furie, manie). Ĭubire de străinĭ exagerată.
xenomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)xenomanie f. pasiune pentru cele străine:
biciuind xenomania NEGR.
xenomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XENOMANÍE, xenomanii, s. f. Pasiune exagerată pentru tot ce este străin. — Din
fr. xénomanie.