xenoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și
f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din
fr. xénomane.xenoman (Marele dicționar de neologisme, 2000)XENOMÁN, -Ă,
s.m., s.f. Xenofil. (din fr.
xénomane)
xenoman (Dicționar de neologisme, 1986)XENOMÁN, -Ă s.m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. [< fr.
xénomane].
xenoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xenomán s. m., pl.
xenománixenoman (Dicționaru limbii românești, 1939)*xenomán, -ă adj. și s. (d.
xenomanie). Căruĭa-ĭ plac străiniĭ saŭ lucrurile străinilor.
xenoman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)xenoman a. și m. care iubește prea mult pe străini și lucrurile străine.
xenoman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și
f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. — Din
fr. xénomane.