xenofobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XENOFOBÍE s. f. Ură față de străini și față de tot ce este străin. – Din
fr. xénophobie.xenofobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)XENOFOBÍE s.f., art.
xenofobía, g.-d.art.
xenofobíei; pl.
xenofobíixenofobie (Dicționar de neologisme, 1986)XENOFOBÍE s.f. Ură față de străini și față de tot ceea ce este străin. [Gen.
-iei. / < fr.
xénophobie].
xenofobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)XENOFOBÍE s. f. ură, aversiune față de tot ceea ce este străin. (< fr.
xénophobie)
xenofobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xenofobíe s. f., art.
xenofobía, g.-d.
xenofobíi, art.
xenofobíeixenofobie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)XENOFOBÍE (<
fr.; {s}
xeno- +
gr. phobos „frică”)
s. f. Atitudine de teamă, de respingere și ură față de persoanele străine, de grupul etnic din care face parte acestea.
xenofobie (Dicționaru limbii românești, 1939)*xenofobíe f. (d. vgr.
xénos, străin, și
-fobie). Ură față de străinĭ.
xenofobie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. — Din
fr. xénophobie.