xenofob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XENOFÓB, -Ă, xenofobi, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care manifestă ură față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. – Din
fr. xénophobe.xenofob (Dicționar de neologisme, 1986)XENOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care urăște persoanele sau popoarele de altă naționalitate, care este dușman a tot ceea ce este străin. [< fr.
xénophobe, cf. gr.
xenos – străin,
phobos – ură].
xenofob (Marele dicționar de neologisme, 2000)XENOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăște pe cei de altă naționalitate sau alte popoare. (< fr.
xénophobe)
xenofob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xenofób adj. m., s. m., pl.
xenofóbi; adj. f., s. f.
xenofóbă, pl.
xenofóbexenofob (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))XENOFÓB, -Ă, xenofobi, -e, adj. Care manifestă ură față de persoane sau popoare de altă naționalitate. –
Fr. xénophobe.xenofob (Dicționaru limbii românești, 1939)*xenofób, -ă adj. și s. (d.
xenofobie). Căruĭa nu-ĭ plac străiniĭ.
xenofob (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XENOFÓB, -A, xenofobi, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care manifestă aversiune față de persoane de altă naționalitate sau față de alte popoare. — Din
fr. xénophobe.